Deci, eu , propun, ca, oamenii de Aether, aceasta Ar(ca co)nservatoare a artelor si-a datinilor inovatoare ale neotimisorenilor postcomunisti neorealisti din acest “nou val” de Europă de Est cititori de curente media si impulsuri vizualoauditive post-Electrorecord sa isi bage mintile in cap.
Sa se gandeasca putin. Sa afle ce nu vad in cinema. Sa afle ce nu vad la televizor. Sa afle de ce nu citesc Renasterea. Si sa afle de ce ei sunt asa superiori acestora.
Dupa ce au aflat, poa sa isi revina si sa isi bage nasul intr-un fisier word, cum se face astazi, nu?, poate chiar un .txt sau .pdf, fiecare dupa cum i-e pe plac; chiar intr-un caiet personal sa iscaleasca sau pe foi albe sa tipareasca. Ceva ce le place. Ceva ce vad la televizor, dar nu vad bine; ceva ce-a fost la cinema, dar n-a fost suficient; ceva ce n-a fost pentru ca a fost prea multa cenzura, ceva ce nu ar trebui sa fie pentru ca nu mai exista cenzura. Tot timpul e ceva.
Vorbesc de film. Si daca ai citit pana acum, inseamna ca, fie scriu bine, fie. Vorbesc de film documentar. De-ala care nu APARTINE postului Discovery. Vorbesc de film de fictiune. De-ala cu porcariile din capul tau. Vorbesc de porcariile din capul tau de care rad prietenii tai. Fie ca esti idio(a)t(ă). Fie ca ai dreptate. Fie ambele. Fie ca n-ai nimic, dar ai un fel aparte de-a povesti.
Ce vreau sa spun, in grai normal, e, ca, tu – da!, culmea, chiar tu – poti sa mazgalesti 5, maxim 15 pagini intr-un format lejer (dar standard – uuu ce cuvant greu; ti-a pierit cheful) in Word cu ceva poveste ce tu crezi ca merita spusa. Ce tu crezi ca poate deveni film. Nu vorbim de lungmetraje, chestii cu postere si Ben Stiller in ele. Vorbim de lucruri la fel de efemere pentru scena cinematografului romanesc ca si Andrelele. Scurtmetraje care fie sunt bune, fie sunt căcat. Sigur, daca se poate lungmetraj, se poate. Dar nu te crede John Locke cand iti spun ca nu se poate.
Doresc sa aflu cine e interesat de acest speech ce vrea sa trezeasca artistii Aetheristi si sa aflu cine ar fi dispus (alt cuvant frumos) sa isi adune povestea cu rasete si/sau plansete si s-o asterne pe foi. Vom discuta cum se va face acest aranjament. Eu am niste idei. Idei scurte ce le poti citi ceva mai jos, de la a 3-a intrare. Acest minifestival pe care doresc sa-l pornesc cu sprijin Aethernativ daca se poate (adica sa il tinem acolo bă, nu va cer bani) doresc sa se dezvolte pana in punctul in care scenariile alese ca si castigatoare (poate facem o bere gratis ca bani de la mine nu prea cred) sa fie atat de bune incat sa ne adunam o mana de oameni pe care ii vom califica sa realizeze aceste scurtmetraje. Vom gasi producatori, regizori, actori, cameramani, gafferi, sunetisti, soferi – de toate.
Trebuie sa vrei numa.
PS: Nu te cred idio(a)t(ă), dar lumea nu stie ca e un format in care trebuie scrisa povestea-film: simplyscripts.com , wikihow.com .
Orice intrebari, oricat de cretine, sunt binevenite – fie aici, fie la ovidiu@scriptfest.org.
PPS: Nu te rusina sa scrii documentar. E cel mai usor lucru de scris, filmat si poate cel mai subestimat si de oamenii din industrie, si de publicul ce inghite fictiune de Hollywood, Bollywood, Nollywood, reality TV si docudrama. Documentar nu inseamna Discovery Channel. Nu inseamna National Geographic. Nu inseamna “March of the Penguins” si nu inseamna stirile de la orele 5 si 8. Documentarul poate rezolva ceva si poate deschide/destinde mintile la fel de mult si bine ca si “Cable Guy” sau “There Will Be Blood”.
Spor!
comentarii recente